Rasturnarea si imprastierea regimului taliban de catre americani i-a facut pe o seama de politologi occidentali sa afirme ca teoria ciocnirii civilizatiilor e un fas. Adica i-a venit randul si lui Samuel Huntington sa fie aruncat la cos. Solidarizarea cu Osama ben Laden si mollahul Omar sub lozinca "Musulmani din toate tarile, uniti-va!" nu s-a produs. Statele islamice au preferat sa-si conserve relatiile economice si financiare cu SUA, lasandu-i pe fratii talibani in plata lui Allah. Modelul de societate occidental (de fapt american) si-a demonstrat din nou superioritatea asupra intregii lumi, au spus, cu vie satisfactie si justificata mandrie, aceiasi politologi, asa cum spusesera si dupa "victoria" NATO din Kosovo. Cat de fals si costisitor este acest triumfalism a demonstrat-o rezultatul naucitor al extremistului Jean Marie Le Pen in turul intai al prezidentialelor din Franta. Dupa Austria si Italia, insusi liderul simbolic al Uniunii Europene, marea Franta, intra in convulsii radicale de dreapta. Peste 4 milioane de francezi au votat un program simplu si daramator: refuzul de a accepta "noua ordine mondiala" impusa de SUA, iesirea Frantei din UE si din zona euro, sfarsitul tolerantei fata de minoritatile rasiale, respingerea mondializarii, primatul Natiunii. Fireste ca absenteismul sau nemultumirea francezilor fata de cresterea criminalitatii, datorata in special imigrantilor, au o contributie la acest rezultat soc. Dar a nu vedea ca, in esenta, este vorba de un protest impotriva noii "bolsevizari" a lumii in stil american ar fi o grava dovada de orbire a Vestului. Cercurile conducatoare ale Occidentului s-au obisnuit sa impuna prin forta unor tari amarate, ca Iugoslavia, codul eticii si echitatii capitaliste - political correctness. In Israel nu se mai duce nici macar munca de lamurire, palestinienii sunt rasi de pe fata pamantului sub privirea blajin-neputincioasa a New Yorkului - capitala Israelului, dupa Golda Meir. Vesticii nu s-au asteptat insa ca o linie Huntington sa treaca nu prin Kosovo sau Orientul Apropiat, ci chiar prin inima Occidentului. In Romania, care zgreaptana la poarta NATO, e posibil ca Washingtonul sa determine inlaturarea statuilor lui Ion Antonescu, dar ce mai poate sa faca atunci cand milioane de francezi voteaza pentru un "frate" politic al maresalului, caci asta este Jean Marie Le Pen? La Seattle, la Praga sau la Genova, marile puteri au pus soldatii pe demonstrantii antiglobalism, acum insa nu le-ar ramane decat sa ia la bastoane democratia... Unul dintre punctele forte ale corectitudinii politice este vanarea antisemitismului si acolo unde nu exista. Acum, ies in strada francezi ca sa strige ca le e rusine ca sunt francezi dupa ce a iesit din urne Le Pen, dar cand, cu 10 ani in urma, in parlamentul Frantei s-a aprobat o lege care ii condamna penal pe cei ce pun la indoiala cel mai mic detaliu in legatura cu Holocaustul, exterminarea evreilor in al doilea razboi mondial, nu stiu sa fi iesit cineva in strada. Deci, un intreg segment de istorie a fost scos de sub semnul investigatiei rationale, specific acestei stiinte, mai ales in tara lui Descartes, si pus, in pragul mileniului III, sub cel al lozincii "Crede si nu cerceta", un batran eseist, Roger Garaudy, a fost condamnat pentru ca se incapatana sa nu accepte lozinca de mai sus, si acum se mira Franta rationala cat a putut sa urce antisemitul Le Pen... Nu altul e mecanismul in cazul arabo-africanilor care umplu Franta. Grija enervanta fata de statutul minoritatilor a dus la o tiranie a acestora asupra unei majoritati galice exasperate. Nu cred ca prea multi dintre cei care l-au votat pe Le Pen sunt cu adevarat antisemiti, xenofobi, antiamericani, anti-UE. Nu sunt inca. La fel ca in cazul Vadim-Romania 2000, este vorba de un vot de protest al europenilor care tin cel mai mult la ideile de Natiune si identitate culturala - francezii. Ei au simtit un adevar pervers si dureros: stergerea barierelor, dizolvarea natiunilor, uniformizarea umana nu se fac sub semnul Europei unite, independente si mai puternice, ci sub ghidajul si beneficiul viitor al Statelor Unite ale Americii. Pur si simplu, americanii au nevoie de o Europa unita ca s-o poata controla mai usor. Iata insa ca reactia cea mai de temut impotriva noii dogme vine din interiorul Occidentului, nu din nisipurile Orientului. Dupa 11 septembrie, americanilor nu le-a fost prea greu sa gaseasca o tinta in teritoriul altei civilizatii si s-o distruga. Acum insa, ce sa faca, sa asedieze Parisul? Si s-o fi gandind careva la Washington ca un alb american rasist, anarhist, antiglobalist, extremist, un nou Timothy Mc Veigh, in loc sa omoare sute de oameni cu explozibil in Oklahoma, ar putea candida, cu rezultate la fel de "surprinzatoare" ca ale lui Le Pen, la presedintia unei Americi obosite de atata "corectitudine politica" si mondializare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu